Frica: neincrederea arata fata de propriul eu.
Gloria este soarele mortilor.
Tacerea adanca este filozofia sufletelor alese.
Geniul face ce trebuie. Talentul face doar ce poate.
Pentru multi un film inseamna un torrent de pe net. Pentru altii un serial inseamna 42-43 de minute ocupate in fiecare saptamana. Pentru mine insa inseamna ceva mai mult. Inseamna o metoda de a evada din viata de zi cu zi si pentru acele trei sferturi de ora sa ma identific cu aceea persoana si de a spera sa ajung uneori prin zona sau daca nu macar sa invat cate ceva.
Stiu, si eu cand citesc randurile de mai sus am prima impresie ca este ceva banal pentru ca nu poti invata ceva dintr-un serial. Poate ca dintr-o carte pot invata mai mult dar la carti ai mult mai mult libertate de gandire si iti poti imagina actiunile personajelor un pic influentate de propria persoana, de la infatisare, la vorbe, la actiune, tu ti le poti altera cate un pic cat sa iti placa tie mai mult. Pe cand intr-un film totul iti este servit ca intr-o imaginatie de a ta. Si nu o poti altera deloc.
Sunt de parere ca majoritatea celor ca se uita la serial se uita doar de dragul actiunii sau de afla ce se intampla in continuare sau pentru ca le place de actori, actrita, caine, pisica. Astfel, ramane o anumita populatie care urmareste un serial de dragul personajului. Asadar, cativa nu urmarea The O.C pentru Adam Brody ci pentru acel Seth Cohen din serial pe care acesta il interpreta. Pot sa zic cu mandrie si fara deloc rusine ca si eu la fel. Pentru ca eu ma identificam cu acel personaj si doream sa aflu ce face el in continuare nu daca Marissa moare sau nu sau daca e insarcinata sau orice alt cliseu penibil pe care scenaristii au ajuns sa le foloseasca in ultimul timp.
In unele cazuri ajungem sa indragim atat de mult un cuplu din serial pentru simplu fapt ca este un fel de relatie pe care noi ni l-am dori in realitate. Si ajungem sa ne uitam la un serial doar pentru a vedea ce se intampla cu acel cuplu. Nu suntem deloc atenti la ce se intampla in jur, cu celalalte persoanaje si ne aruncam intreaga noastra atentie. Pentru mine, din pacate sau din fericire, au fost multe cupluri pe care le-am privit cu atata ardoare pe micul ecran al laptopului sau al televizorului. Nu pot sa dau un motiv anume. Poate pentru ca intotdeauna imi doresc mai mult decat am si pentru ca mereu visez la ceva mai mult. Cui ii pasa oare? Nu cred ca tu, care citesti acum postul asta, te intereseaza cu adevarat ce imi doresc eu, iti doresti doar sa ajungi la sfarsitul lui si sa spui ori “Slava domnului ca s-a terminat, ce post slab” ori “Ce post misto, mai revin pe blogul asta”. Am urmarit in Grey’s Anatomy cu mai mult interes relatie dintre Alex Karev si Izzie (Alex, daca citesc postul asta, o sa iti amintesti de viata de liceu) decat cea dintre Derek si Meredith, in The O.C. am preferat relatia de final dintre Ryan si Taylor decat telenovela dintre el si Marissa si tot asa.
In aceelasi timp, sa ne uitam la Jericho, un serial foarte reusit, dupa parerea mea poate oprit prea devreme. Intai l-au oprit dupa doar un sezon ca dupa multe scrisori de la fani si petitii sa mai faca inca 7 episoade. Intotdeauna mi-am dorit sa cresc intr-un mic oras englezesc sau american pentru simplu fapt ca acolo toata lumea stie pe toata lumea si tot ce face fiecare. Asadar mereu mi-am dorit sa pot pleca deodata din oras natal si sa imi incerc norocul sase luni pe aici, sase luni pe acolo si dupa multi ani sa ma pot intoarce acasa, cu cateva razboaie in care am luptat, cateva zeci de domenii in care am activat si sa vad cu lumea a ramas acolo si lumea sa poata spune: “He’s back!”. Din pacate cresc intr-un oras cu peste doua milioane locuitori si cam tot atatea masini, asadar, e cam imposibil sa spuna juma de oras ca Alex s-a intors. Bine, asa cu 2 mil de locuitorii si faptul ca nu prea ma vad in armata. Dar asta e partea a doua.
Apoi, mai sunt serialele precum Hotel Babylon care te fac sa iti pui mari semne de intrebare referitoare la hotelurile de 5 stele din Londra 
Filmele sau serialele sunt si vor fi pentru noi doar niste oglinzi ale Cenusaresei? Pentru ca mereu ne uitam la ele si vedem o varianta a noastra mai buna poate, mai inalta, mai bogata, mai atragatoare, mai vie. Pentru ca mai niciodata nu suntem multumiti cu cine sutem si mereu cautam orice scapare gasim. O gasim in muzica, o gasim in carti iar de ani buni incoace o gasim in filme, sau mult mia bine, in seriale. De ce preferam serialele? Pentru ca sunt mai lungi iar totul se poate schimba iar in doua trei episoade sa se schimbe din nou. De asta iubim serialele. Pentru ca ne arata cum am fi putut ajunge daca ne-am fi nascut altundeva din altcineva. Cine nu si-ar dori sa il cheme Chuck Bass? Sau Edmond Dantes? Sau … poate aici va fi numele tau peste ceva timp ..
Si poate ca simteam nevoia sa scriu pe blog cum scriam inainte, despre lucruri oarecum abstrace si nu despre ce am facut ieri, pentru ca il vreau blog si nu twitter.
O noapte buna si o dimineata pe masura!
A fost un sentiment foarte tare, sa poti sa controlezi totul din studio, de la pozitia modelului, la lumina, la accesoriile din zona. Damn, i want more and more and more!
